Înainte Să Ne Fi Născut - The Motans

Înainte să ne fi născut

Te-am rugat pe tine să-mi alegi culoarea ochilor

Dar sufletele noastre erau tinere

Și nu căzuseră niciodată pe pământ

Tot ce-am văzut până atunci era cerul

Așa că mi-ai ales albastrul

Gânduri lăsate prin vânt

Ca scrisorile în sticlă duse de val

Bătut de timp și cu inima frântă

Încă aștept să ajung în mal

Ai așteptat să-ți spun ce simt

Dar veșnicia n-are timp

Așa că am ales să te iubesc

Ca un simplu muritor de rând

Am crezut că voi muri de sete,

Așteptându-mi sufletul pereche

Dar noi ne-am promis

Că ne vom revedea, demult

Înainte să ne fi născut

Poate, poate, apusul de soare

E doar răsăritul văzut de la spate

Poate, poate, într-o altă viață ne vom regăsi

Și vom învăța să fim fericiți

Admirând câte două răsărituri pe zi

Printre miliarde de lumini și oameni,

Știu că ai să-mi ieși acum în cale

Știu că ne vom regăsi odată

Doar sufletul o limbă are

Caut în viața mea un rost

În ochii tăi un adăpost

Pierdut în amintiri

În care încă nu am fost

До того, як ми народилися

Я попросила вас вибрати колір моїх очей

Але наші душі були молоді

І вони ніколи не падали на землю

Все, що я бачив до цього часу, — це небо

Отже, ти вибрав мій блакитний

Думки, залишені вітром

Як букви в склянці, знесені хвилею

Побитий часом і з розбитим серцем

Я все ще чекаю, щоб вийти на берег

Ви чекали, поки я розповім, що я відчуваю

Але вічність не має часу

Тому я вирішив любити тебе

Як звичайний смертний

Я думав, що помру від спраги,

Чекаю на свою споріднену душу

Але ми пообіцяли собі

До зустрічі

До того, як ми народилися

Може, може, захід сонця

Це просто схід сонця, який видно ззаду

Може, можливо, ми знайдемо себе в іншому житті

І ми навчимося бути щасливими

Милуватися по два світанки на день

Серед мільярдів вогнів і людей,

Я знаю, що ти зараз станеш мені на шляху

Я знаю, що колись ми знову зустрінемося

Лише душа має язик

Я шукаю мету в своєму житті

Притулок у твоїх очах

Загублений у спогадах

Де я ще не був